Cercetătorii au descoperit cea mai veche dovadă cunoscută a utilizării canabisului pentru efecte psihoactive, într-un mormânt scitic din Siberia. Descoperirea, prezentată într-un studiu, arată că planta era folosită în practici funerare cu mult înainte de a fi asociată cu scopuri recreative sau medicale în istoria documentată.
Locul descoperirii este un kurgan, un tumul funerar specific populațiilor scitice, datat în urmă cu aproximativ 2.800 de ani. În interiorul mormântului, printre obiectele depuse alături de defunct, au fost găsite semințe de canabis. Mai important, firele de păr omenesc din mormânt prezintă urme ale compușilor chimici specifici canabisului, ceea ce sugerează că planta fusese consumată sau folosită în timpul ritualului funerar, nu doar depusă ca ofrandă.
Titlul studiului și al materialelor de presă leagă descoperirea de relatarea istoricului grec Herodot, care a descris, în lucrările sale, un ritual funerar al sciților în care se folosea o formă de vapori sau fum. Potrivit contextului prezentat de studiu, scitii sunt asociați cu un astfel de ritual în zona Altaiului. Corelația dintre textul antic și descoperirea arheologică este astfel sugerată de cercetători, care leagă cele două surse de același fenomen cultural.
Analizele chimice asupra părului sunt deosebit de importante, deoarece țesutul păstrat în mormânt poate reține urme ale substanțelor consumate în timpul vieții sau al ritualului. Dovada nu este doar botanică, ci și biochimică, ceea ce întărește ipoteza folosirii intenționate a plantei pentru efectele ei asupra stării de conștiință. Acesta este motivul pentru care studiul este considerat o descoperire de referință pentru istoria consumului de canabis.
Există însă și limite ale informațiilor disponibile. Materialele existente nu precizează cu exactitate locația sitului, nici detaliile complete ale analizei chimice sau metodele folosite. De asemenea, numele cercetătorilor și instituțiile la care lucrează nu sunt menționate în sursa avută la dispoziție. Pentru o imagine completă a studiului, vor fi necesare publicarea integrală a lucrării și verificarea independentă a rezultatelor de către comunitatea științifică.
1