Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) verifică o posibilă fraudă cu TVA de peste 2,1 milioane de lei, realizată prin facturi care ar fi fost emise între două societăți din București, aflate sub controlul aceleiași persoane. Verificările sunt efectuate de unitatea de inspecție fiscală din Arad, iar până în prezent nu au fost stabilite concluzii finale.
Cazul a pornit de la o cerere de rambursare a unui sold negativ de TVA aferent lunii august 2026, depusă de una dintre firme. Suma totală solicitată era de 2.100.650 de lei. Din această sumă, 1.744.402 lei proveneau din 16 facturi emise de cealaltă societate, care are ca obiect de activitate construcția de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, cod CAEN 4100. Diferența, de aproximativ 356.000 de lei, nu a fost legată în notele de fapt de aceste 16 facturi.
Legătura dintre cele două firme nu se limitează la tranzacția în discuție. Potrivit informațiilor verificate de fiscalitate, ambele societăți au același asociat unic și același administrator. Ele folosesc, de asemenea, aceleași servicii de contabilitate. Într-o astfel de configurație, relația economică dintre furnizor și beneficiar poate fi privită cu atenție suplimentară, deoarece deciziile celor două companii pot fi coordonate de aceeași persoană.
Un element central al anchetei este faptul că furnizorul nu și-a declarat TVA-ul colectat aferent celor 16 facturi. Pentru firma care a dedus TVA-ul, acest aspect ridică o problemă de substanță: un TVA dedus trebuie să corespundă unei operațiuni reale, iar taxa trebuie să fie colectată și declarată de cel care vinde. Lipsa declarării colectării face ca solicitarea de rambursare să fie analizată cu rigoare sporită.
Inspectorii verifică dacă lucrările de construcție și resursele invocate în facturi au existat în realitate. Pentru aceasta sunt utilizate datele din sistemele RO e-Factura și RO e-TVA, precum și declarațiile fiscale depuse de contribuabili. Verificarea urmărește, în principal, dacă operațiunile consemnate în facturi corespund activității efective a celor două firme. Analiza vizează tranzacțiile dintre entități afiliate sau aflate sub control comun, un tip de operațiuni considerat cu risc ridicat din punct de vedere al evaziunii fiscale.
Temeiul legal invocat este articolul 8 din Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale. ANAF arată că deducerea TVA poate fi refuzată atunci când frauda era cunoscută sau trebuia să fie cunoscută de beneficiar. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca o factură să existe formal, dacă operațiunea pe care o consemnează nu a avut loc sau nu a fost reală, iar beneficiarul avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre acest lucru.
Până în prezent, verificările sunt în desfășurare, iar autoritățile nu au anunțat rezultate finale. Dacă se confirmă că facturile nu reflectă operațiuni reale, rambursarea solicitată ar putea fi refuzată, iar constatările inspectorilor ar putea deschide calea unor măsuri suplimentare. Până atunci, cazul rămâne o verificare în curs, fără concluzii definitive privind existența unei fraude.
2