Estonia a schimbat harta administrativă locală în 2017, când numărul municipalităților a scăzut de la 213 la 79. Reforma a vizat în primul rând comunitățile foarte mici, dintre care jumătate deserveau sub 2.000 de locuitori înainte de schimbare. Reducerea personalului a fost estimată, potrivit unei evaluări citate de OCDE, la aproximativ 10-15%, cele mai multe posturi fiind din zona de suport administrativ.
Schimbarea a fost legiferată în iunie 2016, iar noile consilii locale au fost alese în toamna anului 2017. Pragul general a fost de 5.000 de locuitori, cu excepții. În teritoriile extinse și slab populate, minimul putea coborî la 3.500 de locuitori, iar comunitățile insulare și de la frontieră au beneficiat de derogări. Comasările voluntare au fost sprijinite financiar cu 100 de euro pe locuitor, iar sumele s-au situat între 300.000 și 800.000 de euro pentru fiecare administrație. Între 2017 și 2019, subvențiile pentru comasări au totalizat 65 de milioane de euro, dintre care 50 de milioane au fost destinate investițiilor.
Economiile nu au fost la fel de mari ca speranțele inițiale. Cele mai multe clădiri au fost păstrate, iar costurile de întreținere a unor imobile au crescut mai repede decât inflația în 60% din cazuri. Numărul instituțiilor subordonate a scăzut de la 2.070 la 1.457 până în mai 2025, iar bibliotecile au rămas în 91% dintre localitățile care aveau una. Un audit din 2021 a constatat proceduri mai lente și o reprezentare mai slabă a cetățenilor în procesele locale.
Consultarea locuitorilor a fost obligatorie, însă rezultatele nu au fost obligatorii pentru factorii de decizie. Concluzia părților implicate este că efectele reformei au depins de organizarea serviciilor, de disponibilitatea specialiștilor și de modul de finanțare a noilor structuri.
Estonia nu este singura țară care a regândit harta locală. Polonia a redus numărul regiunilor de la 49 la 16 în 1999. Letonia a trecut de la 119 la 43 de administrații locale în 2021, iar în 2025 numărul a ajuns la 42. Albania a redus municipalitățile de la 373 la 61 în 2015. Ungaria a creat birouri administrative comune pentru sate sub 2.000 de locuitori, iar Lituania a desființat în 2010 birourile guvernatorilor de județ, deși un audit a avertizat că economiile fuseseră supraestimate.
5