Unii alegători ajung să voteze cu partide extremiste fără să le împărtășească valorile, pentru că se simt nereprezentați și caută o formă puternică de protest care să forțeze schimbarea. Ideea a fost explicată de Oana Popescu-Zamfir, Senior Fellow la RUSI Londra, invitată în podcastul SpotMedia «Cum supraviețuim?», moderat de Adriana Nedelea. Discuția pornește de la o observație simplă: votul de protest nu înseamnă neapărat adeziune ideologică, ci dorința de a transmite un mesaj clasei politice.
Potrivit analizei, partidele tradiționale s-au îndepărtat tot mai mult de electorat, iar agendele lor nu mai corespund preocupărilor cetățenilor. Digitalizarea a schimbat modul în care oamenii se organizează și se informează, însă partidele tradiționale s-au adaptat lent la această realitate. În acest context, reacțiile defensive ale acestora, adică răspunsurile care respinge critica în loc să o asculte, adâncesc ruptura dintre politicieni și cetățeni, iar nemulțumirea se transformă treptat în vot de protest.
Invitata a dat ca exemplu Serbia, unde mișcarea de protest condusă de studenți a câștigat alegerile. Lecția, a arătat ea, este că o mobilizare civică poate avea efect electoral atunci când vorbește direct cu oamenii. În România, a fost menționat AUR, al cărui stil de campanie, bazat pe contactul direct, din ușă în ușă, cu alegătorii, a fost evidențiat drept eficient. Concluzia invitatei este că partidele trebuie să își reconstruiască legătura cu votanții, adoptând o atitudine mai modestă și mai atentă la nevoile reale ale oamenilor, nu doar la calculele electorale de moment.
Discuția a abordat și problema politizării instituțiilor statului, care devin vulnerabile la influențe externe și la acțiuni de corupție. Oana Popescu-Zamfir a cerut sanitizarea instituțiilor statului și limitarea influenței partidelor asupra strategiilor naționale, astfel încât deciziile de lungă durată să nu depindă de interesele unei formațiuni politice. Într-o critică adresată Președinției, invitata a spus că instituția nu folosește pe deplin instrumentele constituționale de care dispune pentru a răspunde acestor probleme.
Consecința pe termen lung, a avertizat analiza, este că cetățenii care se simt abandonați pot ajunge să se bazeze pe nepotism sau pe rețele informale pentru a-și rezolva problemele cotidiene. Astfel, încrederea în mecanismele democratice se erodează, iar spațiul rămas liber este ocupat de alternative care promit rezultate rapide, dar sunt greu de controlat. Ca soluție, Oana Popescu-Zamfir a propus construirea de legături între persoanele pro-democratice și pro-europene, care să poată contrabalansa tendințele actuale și să ofere alegătorilor o alternativă credibilă.
Ca reper istoric, invitata a amintit că Republica Moldova și Ungaria au cunoscut reveniri după perioade de eșec politic, ceea ce arată că un curent politic poate fi inversat. Ea a precizat însă că momentul în care s-ar putea produce o schimbare politică în România rămâne incert, iar astfel de procese nu pot fi anticipate cu precizie. Episodul a acoperit și alte subiecte din actualitatea politică, printre care plecarea de la think tank-ul de la Cotroceni, negocierile cu administrația Trump și atacurile hibride.
4