Comerțul dintre Imperiul Roman și India, din timpul domniei lui Marcus Aurelius (161–180 d.Hr.), era o rețea complexă care lega Marea Mediterană de Oceanul Indian. Mărfurile indiene, în special piperul, mirodeniile și pietrele prețioase, ajungeau la Roma pe un traseu lung, cu mai multe etape, iar mătasea asiatică circula și ea, prin intermediari.
Traseul pornea de la un port indian și traversa Marea Roșie până în porturile egiptene Berenike și Myos Hormos. De acolo, mărfurile erau transportate cu caravane până la Nil și apoi până la Alexandria, de unde plecau spre Marea Mediterană. Piperul provenea în special de pe coasta Malabar, din sud-vestul Indiei, și era foarte apreciat în bucătăria romană. Săpăturile de la Berenike au scos la iveală boabe de piper negru, orez, cocos și fasole mung, ceea ce confirmă legăturile comerciale ale acestui port.
Un papirus descoperit în Egiptul roman, datat la mijlocul secolului al II-lea d.Hr., cunoscut drept Papirusul Muziris, oferă detalii despre funcționarea acestui comerț. Papirusul se află astăzi la Biblioteca Națională a Austriei, la Viena, și conține două texte fragmentare. Acestea se referă la un contract de împrumut și de transport legat de portul indian Muziris, precum și la o încărcătură asociată navei Hermapollon.
Cercetătorul Ron Harris, în studiul său din 2020, a analizat împrumuturile și rolul agenților din comerțul cu papirus. Federico De Romanis, tot în 2020, s-a concentrat pe comerțul cu piper, pe rutele folosite și pe taxele aplicate. Potrivit acestuia, în anumite cazuri se percepea o taxă de un sfert pe anumite importuri, numită tetarte, însă cuantumul nu era aplicat uniform pentru toate mărfurile.
Afacerea avea însă și riscuri considerabile. Vânturile musonice determinau programul navigației, iar călătoriile puteau dura luni de zile. Cercetătoarea Roberta Tomber, în 2017, a arătat că schimburile comerciale au continuat în secolul al II-lea, în ciuda războaielor și a epidemiei Antonine. Myos Hormos a rămas un centru comercial activ în această perioadă.
Comerțul nu era controlat exclusiv de romani. Negustorii arabi, indieni și africani erau și ei activi în rețea. Exporturile romane includeau vin, sticlă și metale, iar monede romane au fost găsite în India, ceea ce arată circulația în ambele sensuri. Studiile nu pot calcula însă volumul total al comerțului anual dintre Roma și India. Majoritatea locuitorilor Imperiului Roman depindeau, de altfel, de agricultură și de producția locală.
5